Scopul proiectul ”Creative Healing” a fost de a îmbunătăți calitatea vieții a 40 de copii spitalizați în secția de oncologie medicală a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” Iași, folosind programe interdisciplinare: de terapie prin arte expresive, spectacole de teatru de păpuși și film. Proiectul a propus o abordare inovatoare a dificultăților întâmpinate de copiii cu afecțiuni oncologice introducând terapia prin arte expresive în spital și oferindu-le o gamă diversificată de experiențe culturale și artistice. Arta și-a depășit condiția în acest proiect, devenind instrumentul de normalizare a trăirilor emoționale, vocea emoțiilor care nu pot fi puse în cuvinte. Totodată, a devenit modalitatea de a reconecta copiii privați de viața socială, din cauza spitalizării, cu societatea, dar și „pansamentul” care contribuie la vindecarea rănilor emoționale. Timp de patru luni, copiii au participat la ateliere artistice, spectacole de teatru de păpuși și filme, creând senzația că timpul s-a oprit în loc pentru ei.
Fiecare atelier a fost un episod dintr-o poveste magică, iar copiii au fost invitați să devină eroi ai propriilor lor povești. Astfel, în cadrul atelierelor, copiii au creat păpuși super-eroi, fiecare reprezentând o parte din ei înșiși și din aspirațiile lor, au realizat un „copac al prieteniei”, simbolizând legăturile profunde formate în timpul acestei experiențe. De asemenea, au predat toate fricile caracatiței magice, care le-a făcut să dispară cu ea în adâncuri și au construit „bărcuța curajului”, un simbol al determinării de a naviga prin momentele dificile, au creat talismane norocoase și căsuțe din lut, care reprezentau siguranța și confortul dorit. Fiecare activitate a fost o mică aventură în sine, având un început și un sfârșit, dar și o semnificație profundă.
Jurnalul terapeutic de artă propus copiilor pe parcursul atelierelor a fost un spațiu special de exprimare și reflecție, în care fiecare dintre ei a avut ocazia să își împărtășească gândurile, emoțiile și creațiile. Copiii au folosit culori, forme și cuvinte pentru a crea un univers personal, unde au putut să își exprime bucuriile și temerile, dar și lecțiile învățate de-a lungul călătoriei. Jurnalul a fost un instrument prin care au putut să își conștientizeze progresul, să observe transformările prin care au trecut și să își recunoască puterea interioară.
Prin intermediul poveștilor captivante și al personajelor colorate, teatrul de păpuși a adus zâmbete și râsete, creând o atmosferă pozitivă. Teatrul de păpuși a stimulat creativitatea și imaginația copiilor, permițându-le să se conecteze cu universuri fantastice, unde au putut explora teme, precum: prietenia, curajul și depășirea dificultăților. Aceste spectacole au servit, de asemenea, ca instrumente educaționale, oferind lecții valoroase într-un mod accesibil și distractiv. Spectacolele au facilitat întâlniri între copii, cât și cu personalul medical, întărind legăturile sociale într-un mediu adesea izolat. Personajele care au depășit obstacolele au inspirat reziliență și au oferit exemple de strategii de coping, întărind capacitatea copiilor de a face față provocărilor cu care s-au confruntat.
Filmul a devenit o formă de terapie care a oferit copiilor modele comportamentale și de expresie atitudinală, antrenând motivația intrinsecă și încurajând dezvoltarea mecanismelor de schimbare și dezvoltare pe plan personal. Filmele le-au oferit copiilor posibilitatea de a-și crea propria narațiune despre traumă și au fost expuși treptat la anumite situații în vederea creșterii rezilienței. Identificarea cu un personaj dintr-un film i-a ajutat pe copii să-și redescopere resursele individuale, uneori inaccesibile la nivel rațional, dobândind o mai mare conștientizare a propriilor instrumente și strategii de a face față anumitor situații și dificultăți. Utilizarea cinematografiei în practica clinică le-a permis copiilor să-și exteriorizeze problemele într-un context mai puțin formal și să discute problemele într-un mod mai detașat. Discuțiile în urma vizionării filmelor au vizat, printre altele, emoțiile trăite, măsura în care copiii s-au identificat cu un personaj, elementele comune, măsura în care copiii au interiorizat experiența acestuia și și-au mărit conștiința de sine, precum și înțelegerea faptului că a avea o experiență comună, le-a permis să nu se simtă singuri.
Implementarea proiectului „Creative Healing” în secția de oncologie pediatrică a scos în evidență nevoia vitală de implicare creativă și emoțională a copiilor internați. Discuțiile cu copiii, părinții și personalul medical au evidențiat un interval critic al zilei, 14:00 – 19:00, în care copiii internați se confruntă cu o lipsă semnificativă de activități și interacțiuni: un interval în care copiii rămân fără activități structurate, accesul la camera de joacă este restricționat, iar psihologul nu mai este prezent. În lipsa interacțiunilor, copiii tind să se refugieze în fața ecranelor sau să se retragă în sine, amplificând disconfortul emoțional și accentuând senzația de izolare. Această perioadă de inactivitate devine un timp critic în care copiii sunt nevoiți să se confrunte singuri cu gândurile și fricile lor. Fără activități sau sprijin emoțional, riscul de anxietate și stres emoțional crește semnificativ, ceea ce afectează profund starea lor psihologică. Feedback-ul primit de la părinți și personalul medical confirmă impactul pozitiv pe care activitățile artistice și culturale l-au avut asupra copiilor. Acestea nu doar că au ajutat la gestionarea mai ușoară a timpului petrecut în spital, dar au adus alinare, distragere și momente de relaxare într-un context altfel marcat de stresul tratamentelor medicale. „Creative Healing” a demonstrat că arta poate fi o modalitate eficientă de a îmbunătăți starea psihică a copiilor internați, iar terapia prin artă, teatru și cinematografie le-a oferit o evadare temporară din realitatea bolii, redându-le sentimentul de normalitate și bucurie.
Continuarea și extinderea acestor activități devin esențiale pentru susținerea echilibrului emoțional al copiilor și pentru a le oferi speranța că există mai mult decât suferință.