Conventia ONU privind drepturile copilului

Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la
20 noiembrie 1989. Pana in prezent, Conventia a fost adoptata de 194 de tari, membre ale Natiunilor Unite
(cu exceptia SUA si a Somaliei). Orice stat care semneaza Conventia ii recunoaste continutul, se obliga sa il respecte si sa il aplice in mod corespunzator.

Eglantyne Jebb – fondatoare Salvati Copiii

foto1-drepturile copilului, istoricIdeea elaborarii unui document special care sa cuprinda drepturile copilului ii apartine lui Englatyne Jebb, care a fondat prima organizatie Salvati Copiii in 1919, la Londra. Revoltata de consecintele Primului Razboi Mondial si ale Revolutiei din Rusia (mii de copii mureau zilnic din cauza bolilor si a foametei in toate tarile Europei), E. Jebb a luat decizia de a se dedica salvarii si imbunatatirii vietii copiilor din intreaga lume. De aceea, scopul urmarit a fost de a crea o organizatie internationala puternica in masura sa intervina si in zonele mai putin cunoscute, unde protectia copilului nu era aplicata, iar drepturile copilului nu erau respectate. Programele dezvoltate in acea vreme urmareau in special combaterea foametei si asigurarea asistentei medicale copiilor.

“Este foarte clar ca salvarea copiilor din intreaga lume nu reprezinta o imposibilitate inerenta. Acest lucru devine imposibil doar daca refuzam sa-l realizam.”  Eglantyne Jebb

Astfel, prin perseverenta si implicare activa, EJ a conceput si a reusit adoptarea de catre Liga Natiunilor (astazi, Organizatia Natiunilor Unite) a Declaratiei Drepturilor Copilului, primul document international in care „drepturile copilului” sunt mentionate si promovate in mod unitar iar protecția copilului se impune de la sine.

Aceasta Declaratie, alaturi de forma sa extinsa din 1959, reprezinta sursele de inspiratie folosite la redactarea Conventiei Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.

Importanta Conventiei

Conform prevederilor Conventiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat sa ii asigure cele mai bune conditii de dezvoltare, sa respecte drepturile copilului si normele de protectie a copilului. Drepturile copilului continute in Conventie trebuie sa fie aplicate tuturor copiilor, fara discriminare. Astfel, fiecare copil are dreptul la viata, la educatie si la o dezvoltare armonioasa.

Drepturile fundamentale ale copilului cuprinse in Conventie:

» Dreptul la viata;
» Dreptul la un nume si o nationalitate;
» Dreptul la educatie;
» Dreptul de a-si exprima liber ideile;
» Dreptul la ingrijire medicala;
» Dreptul de a fi protejat impotriva oricarei forma de violenta, abuz sau neglijenta;
» Dreptul la joaca si timp liber.

Interesul superior al copilului reprezinta unul din principiile fundamentale ale Conventiei, cat si al Legii 272/2004 privind protectia copilului si activitatea de a promova drepturile copilului.

Romania a fost printre primele state care au ratificat Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, in anul imediat urmator adoptarii sale in cadrul Natiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. Dupa semnarea Conventiei, Romania si-a propus imbunatatirea situatiei copiilor, asigurarea faptului ca normele de protectie a copilului si drepturile copilului sunt respectate, asigurarea celor mai bune conditii pentru ca ei sa creasca sanatosi, sa aiba o educatie de buna calitate si sa participe activ la viata comunitatii.